Vineri, 21 iunie 2019 (in luna zilei copilului), am asistat, aproape in direct, la rapirea de catre statul roman instigat de cetateni straini a unei fetite de 8 ani. Care, rapita fiind cu violenta, la ora 20,00 cand transmitem acest protest – apel, este, in continuare, in starea de lipsire de libertate in mod ilegal la instigatorii la rapire (asa-zisa familie adoptiva, daca adoptia prin rapire, cu forta deci, poate fi numita adoptie).
Justitie, guvern, partide, mass media, toti conducatorii tarii si formatorii de opinie care s-au exprimat s-au aratat revoltati si au cerut vinovati si (chiar inceput) anchete uitand un singur mic si nesemnificativ (pentru ei) aspect/lucru (ca fiinta nu credem ca este considerata): pe Sorina, fetita rapita. Au uitat toti de fetita. Unul nu a intrebat pana acum:
1. Este fetita fericita acum, adica este ea in sanul familiei iubite (ce de la care a fost rapita), ca sa ne putem ocupa in liniste de anchete si vinovati? (Dupa ce statul roman, prin reprezentantii lui, si-a batut joc de libertatea si fericirea ei.)
2. Daca raspunsul la intrebarea 1. este negativ, atunci unde e fetita?
3. Dupa aflarea raspunsului la intrebara 2 (care ar trebui sa vina aproape instantaneu), urmeaza: cum ajunge fetita sa fie iar fericita in cel mai scurt timp (adica sa fie din nou impreuna cu familia iubita de ea, intr-un termen care este rezonabil, neaparat intr-un interval de maxim 24 de ore)?
4. Cand putem vedea o noua filmare cu fetita fericita (adica repusa in situatia familiala initiala)?
Sigur ca hotararea judecatoreasca emisa privind adoptarea fetitei de catre instigatorii la rapirea ei (familia asa-zis adoptiva) nu este inca desfiintata si, aparent, trebuie respectata. Dar punerea acestei hotarari judecatoresti in aplicare, facandu-se, asa cum am vazut toti, nelegal, in totalul dispret al libertatii si demnitatii umane si al interesului umanitatii chiar —care pune copilul in mijlocul fiintelor de care cu totii trebuie sa avem cea mai mare grija — parchetul, prin intermediul organelor de cercetare penala (politia) este in total drept sa opreasca nelegalitatea si sa repuna fiinta umana care este micuta Sorina in situatia ei normala de fericire familiala anterioara (desi trauma nu se va sterge).
Atat de simplu este totul!
Si, totusi, Romania (conducerea ei, de fapt) nu isi pune aceste intrebari. Despre actiune pentru a putea raspunde la intrebarea 4. cu ”astazi sau maine, tarziu”, ce sa mai vorbim!?!.
Aaa! Daca cineva se teme de consecinte juridice, atunci sa plece din orice functie publica (remunerata pe bani publici pe care o detine) si, evident, chiar daca nu remunerat din bani publici, sa nu mai apara in mass media.
Pentru ca si daca ar exista o incalcare a legii pentru a ii aduce fericirea fetitei rapite (si, repetam, chiar acum cand postam acest material, lipsita de libertate in mod ilegal, in continuare), legea nu primeaza in fata fericirii inocente, dezinteresate si neperturbatoare social; si bineinteles ca ar fi o lege stramba, care s-ar reclama cu celeritate indreptata.
Doar ca persoanele publice la care am facut referire anterior nu sunt numai fara suflet (discutand despre pedepsirea vinovatilor ca si cand Sorina ar fi moarta, nu rapita), ci si profundamente incompetente.
Fata de orice act material savarsit cu incalcarea legii care produce consecinte exista indreptatire sa se produca actiuni reparatorii care sa inlature consecintele (in cazul nostru negative). Juristii stiu ce spunem si gasesc la minut o serie de argumente de la nivel principial, pana la cel normativ si chiar jurisprudential.
Din punct de vedere al strategiei autoritatilor de coercitie, control si supraveghere a respectarii legii si climatului de stat de drept — da, da, uite unde ar mai trebui sa fie statul drept! — (parchet, politie, politie de frontiera, daca e cazul, servicii de informatii, daca este necesar sprijinul lor), aceasta ar trebui sa fie una simpla:
1. Deschidere fulger (in maxim 6 ore de la sesizarea publica, sau macar de la aceasta postare AIM) ancheta pentru savarsirea cel putin a uneia infractiuni, printre care pot fi:
– Rapire (lipsire de libertate in mod ilegal, 205cp — care, by the way, are agravanta in cazul rapirii de minori).
– Constituire a unui grup infractional organizat – 367cp (judecator care a dat sentinta total netemeinica si, foarte probabil, nelegala, procuror care a pus-o in aplicare cu incalcarea legii care interzice fortarea minorului, lipsa prezentei unui psiholog la momentul despartirii de o familie pentru a trece in alta etc., politisti — care au actionat desi nu trebuia si, in plus, cu depasirea mandatului, membrii familiei instigatoare si posibil corupatoare — doar exista cel putin 2 declaratii publice deja, ale membrilor familiei pe care o iubeste fetita), chit ca este posibil sa se dovedeasca neintemeiata acesta acuzatie, cel putin in partea ce-i priveste pe procuror si politisti care nu par sa fi actionat intr-o aceeasi rezolutie infractionala cu restul suspectilor.
2. Obtinerea de acte, ordine si mandate procedural-procesuale emise de cei in drept (mandat pentru ridicarea minorului in vederea predarii familei in care doreste sa fie si de care nu s-a dezis niciun moment, mandat de perchezitie, daca e cazul, mandat de interceptare convorbiri telefonice, daca se impune etc.).
3. Actiunea de recuperare a fetitei si redare a fericirii ei (aducere la familia pe care o iubeste).
4. Eventuale procese, judecati, despagubiri, atentionari ale uneia sau alteia dintre ambasade, demisii si puscarii ulterioare, sau chiar un eventual castig de cauza (cu conditia obtinerii consimtamantului si atasamentului fetitei) al familiei instigatoare la rapire, care chiar nu reprezinta o prioritate acum.
(Acum, spre finalul redactarii acestui material, inspre ora 21,30, am aflat ca procurorul rapitor a emis elucubratia cum ca a atins/impins/tras/luat fetita pentru a o proteja pentru ca se tavalea, se tara, se lovea, striga, plangea. Pai tocmai din cauza prezentei acestui procuror avea acele manifestari copilul! Si Menghele introducea stimuli in om pentru a incerca sa ii inlature dupa aceea. Frumoasa justificare! Alta justificare publica a acestui procuror (care ar fi trebuit pus la punct imediat si trimis in arest de catre sefii lui, nu sa i se permita sa iasa public) este ca dragostea copilului fata de familia din care a fost rapit si ostilitatea fata de familia instigatoare la rapire e urmare a persuasiunii familiei in care s-a aflat pana acum; poate fi foarte corect, dar efectele acestei persuasiuni se inlatura, legal si uman, numai printr-o contrapersuasiune obligatoriu tot non-violenta. Iar ministrul muncii pune capac la toate si vorbeste de monitorizare post-adoptie, adica post-rapire fratilor!!!)
Concluzie: Oameni buni, romani, cum de, dupa peste 16 ore de la sesizarea omniprezenta public referitor la rapirea evidenta pentru orice om de bun simt, fetita Sorina nu e inca inapoi la familia pe care o iubeste si pe care a refuzat, in cel mai explicit, categoric si legal (adica cu legea de partea ei!!!), sa o paraseasca?!?!
Daca o fetita romanca de 8 ani e rapita si ramane rapita dupa o astfel de mediatizare, ce se intampla in situatii similare nemediatizate?!
Incheiere pentru toti cei care sunt platiti din bani publici in tara asta (unii cu competente de a lua masuri si toti cu competenta de a face presiune pozitiva asupra primei categorii):
LUATI URGENT MASURI PENTRU CA, CEL TARZIU MAINE, 22 IUNIE 2018, FETITA SA FIE FERICITA, IN FAMILIA PE CARE O IUBESTE.
Semneaza: consiliul director AIMpentru
TOTI MEMBRII AIM (peste 60 de societati comerciale) SI ANGAJATII LOR
